Curriculum integrat aplicat la clasa a XI-a C - anul şcolar 2010-2011

duminică, 5 decembrie 2010

Scurtă descriere a temelor

MAGIA ŞTIINŢEI
Pentru a înţelege mai bine Europa contemporană şi naşterea a ceea ce numim ştiinţa modernă, nu putem face abstracţie de moştenirea greacă, de un Paracelsus, de Copernic, Kepler, Descartes, Pascal, de martirii Bruno şi Galilei sau de Newton. Orice discurs despre ştiinţă şi magia acesteia, discurs extrem de actual de altfel, trebuie să înceapă, credem noi, prin stabilirea limitelor ştiinţei, a criteriilor în virtutea cărora distingem ştiinţa de filosofie, magie, metafizică sau religie, a produselor ştiinţei de până acum şi prin identificarea conţinutului unei aşa-numite „revoluţii ştiinţifice“. Însă, problema care se ridică imediat este ce înseamnă de fapt revoluţie ştiinţifică, ce condiţii trebuiesc îndeplinite pentru ca discursul despre o astfel de revoluţie să fie unul legitim? Revoluţia ştiinţifică presupune implicit situarea în cadrul unei paradigme conceptuale şi, din interiorul acesteia, introducerea unui element nou, a unei noi explicaţii. De regulă, constituirea unei paradigme este legată de anumite nume, ca, de pildă, Ptolemeu, Newton sau Einstein, însă foarte important este faptul că ea nu este creaţia unui singur om. De exemplu, aşa-numita formulă cosmologică, aşa cum apare ea în legea atracţiei (gravitaţiei) universale, nu a fost găsită accidental de către Newton, ci Newton a desăvârşit ceea ce Kepler şi Galilei începuseră. Paradigmele sunt aşadar acele realizări ştiinţifice universal recunoscute, care, pentru o perioadă limitată de timp, oferă soluţii unei comunităţi de practicieni. Pornind de la această deja celebră definiţie dată de Thomas S. Kuhn, în această unitate de învăţare, elevii vor încerca să reconstituie momentele semnificative din cadrul istoriei ştiinţei care, în ultimă instanţă nu este nimic altceva decât o succesiune şi o schimbare perpetuă de paradigme.
 
 NEVOI ŞI RESURSE
Se pare că secolul XXI se află tot mai mult sub semnul pericolului epuizării resurselor, indiferent de natura acestora. Astfel, pentru ca elevii să înţeleagă şi mai bine contextul economic actual, credem că, pe fondul mai vechii controverse nevoi nelimitateresurse limitate, este necesară o incursiune în istoria gândirii economice, pentru a contura modul în care, de-a lungul timpului, oamenii au găsit, dispunând de resurse limitate, diferite mijloace ingenioase pentru satisfacerea nevoilor specifice unui anumit stadiu de dezvoltare a civilizaţiei, potrivit nivelului tehnologic al vremii respective. În plus, în ceea ce priveşte întrebarea cu privire la exploatarea sau valorificarea potenţialului uman, credem că această temă, de mare actualitate, poate fi abordată din perspectiva multiplelor forme de utilizare a forţei de muncă, a resursei umane în general, de la sclavia antică sau modernă şi până la aşa-zisă „migraţie a creierelor“, întâlnită frecvent în lumea contemporană. Fireşte, acest context constituie totodată şi cadrul adecvat în care elevii vor aprofunda diferite tehnici de calcul economic concret (costuri, rata rentabilităţii etc.).

POTENŢIALUL CREATOR UMAN/DESCOPERIRI ŞI INVENŢII CARE AU REVOLUŢIONAT LUMEA
Descoperirile ştiinţifice şi noile tehnologii ne-au modificat complet viaţa, lucru pe care elevii îl vor conştientiza mult mai bine prin parcurgerea acestei unităţi de învăţare. Atât descoperirile, cât şi invenţiile sunt generate de potenţialul creator al omului. Iscusinţa omului s-a făcut simţită odată cu descoperirea focului. Au urmat arcul, roata, electricitatea, luneta, forţa aburilor, tiparul, telefonul, radioul, automobilul, radioactivitatea, bomba atomică, vaccinurile, penicilina, laserul, computerul, internetul. Abordarea acestei teme înseamnă de fapt o radiografiere a evenimentelor fundamentale care au străbătut Antichitatea, Evul Mediu, Renaşterea, modernitatea şi perioada extrem contemporană în care ne situăm acum, în materie de produse culturale, iar prin produse culturale înţelegem totalitatea creaţiilor materiale şi spiriuale ale omului transmise de la o generaţie la alta, respectiv ansamblul de valori, credinţe, obiceiuri, rituri, moduri de comportament şi obiecte folosite în viaţa cotidiană.

INFORMAŢIE ŞI HAZARD
Relaţiile intersistemice şi intrasistemice depind de reuşita comunicării, a fidelităţii transmiterii informaţiei, fie că este vorba de informaţie genetică sau de cuvânt, sau de orice alt tip de mesaj codificat. Hazardul intervine, se spune, prin factorii care afectează fidelitatea cu care mesajul este codificat, transmis, recepţionat, decodificat. Erorile pot genera defecţiuni, blocarea sistemelor pot sta la baza descoperirilor şi invenţiilor. În comunicarea interumană, reuşita comunicării asigură stabilitatea relaţiilor şi cooperarea eficientă. Oamenii au comunicat din cele mai vechi timpuri, prin utilizarea unor diferite simboluri: de la desene rupestre şi până la sistemele de codificare digitală a datelor. Care este însă limita între argumentare şi o oarecare retorică? Este omul „măsura tuturor lucrurilor“? Este eroarea o lipsă sau un pas înainte? Are Gorgias dreptate când îşi avansează triada? Cum identificăm erorile care se strecoară de cele mai multe ori în discursurile seducătoare ale intelectualilor moderni şi, totodată, strămoşii sofiştilor secolului al V-lea î. Hr.?