Curriculum integrat aplicat la clasa a XI-a C - anul şcolar 2010-2011

duminică, 5 decembrie 2010

Curriculum integrat




COLEGIUL ECONOMIC „NICOLAE TITULESCU“
ARIA CURRICULARĂ MATEMATICĂ ŞI SPORT
ARIA CURRICULARĂ OM ŞI SOCIETATE











CURRICULUM INTEGRAT PENTRU DOMENIILE ŞTIINŢIFIC ŞI UMANIST
ÎNVĂŢAREA PENTRU SOCIETATEA CUNOAŞTERII









Proiect implementat de Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanţare Externă – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în parteneriat cu SIVECO ROMÂNIA şi Universitatea Naţională de Apărare „Carol I“




Document elaborat şi adaptat de prof. Aneta CARPOV şi prof. dr. Adriana CÎNŢA,

în conformitate cu Curriculumul integrat pentru domeniile ştiinţific şi umanist
şi cu Ghidul metodologic de aplicare la clasă a curriculumului integrat,
inter- şi transdisciplinar, pentru domeniile ştiinţific şi umanist












I. NOTĂ DE PREZENTARE



   Prezentul curriculum integrat pentru domeniile ştiinţific şi umanist se adresează în special profesorilor de ştiinţe socio-umane din Colegiul Economic „Nicolae Titulescu“ care vor să transceandă barierele stricte ale disciplinei pe care o predau şi care vor să se situeze, prin perspectivismul selectării temelor, în zona abordărilor transdisciplinare. Prezentul curriculum se adresează elevilor clasei a XI-a (toate profilurile, în trunchiul comun de 1 oră/săpt./33 ore/an), care arată un real interes pentru un alt tip de experienţă de cunoaştere. Temele de reflecţie/analiză/dezbatere/cercetare selectate vizează două paliere: cel ştiinţific şi cel cultural-filosofic. Avem convingerea că această dublă abordare a temelor va conduce reflecţiile noastre în direcţia formării a ceea ce Blaise Pascal numea atât de sugestiv „spirit geometric“ şi „spirit de fineţe“, presupunând, fireşte, tacit, că domeniul spiritului geometric, domeniul principiilor, al definiţiilor, al raţionamentelor, al adevărurilor matematice îl reprezintă ştiinţele, iar domeniului spiritului de fineţe îi aparţin religia, mitul, artele, filosofia, un palier al realităţii ca structură discretă, un palier al intuiţiei.
Ideea implementării prezentului curriculum este cu atât mai salutară, cu cât elevii noştri, prin intermediul temelor propuse, au posibilitatea să aprofundeze conţinuturile intracurriculare, pe de o parte, iar pe de altă parte, să intre în contact, din perspectiva ştiinţelor socio-umane, cu un alt tip de discurs, cu un alt tip de conţinuturi, care, integrate structurilor cognitive existente deja, vor conduce la crearea unor structuri de sens mereu noi; în plus, elevii au posibilitatea să-şi materializeze produsele reflecţiilor şi cercetărilor lor în cadrul virtual pe care-l oferă revista liceului nostru, Amprente.
Prezentul curriculum integrat reflectă de fapt un nou model de proiectare curriculară care iese în afara barierelor tradiţionale, propunând un nou model educativ, aşa cum este el impus de societatea cunoaşterii. Acest curs opţional vizează:
a)                       dezvoltarea competenţelor în confruntarea cu situaţii concrete de rezolvare de probleme şi cu cerinţele pieţei muncii, în sensul de adaptare la o lume dinamică;
b)                       impunerea unor abordări transcurriculare care să asigure un mecanism eficient de integrare a cunoştinţelor în structuri de sens tot mai noi, mai operaţionale;
c)                       dezvoltarea cu precădere a competenţei a învăţa să înveţi, dar centrarea pe competenţe transferabile (de comunicare, inter- şi autocunoaştere, asumarea rolurilor în echipă, formarea competenţelor prosociale);
d)                       evaluarea centrată pe produse ale muncii, fie individuale, fie ale grupului de elevi axat pe o sarcină specifică de lucru.
Programa este construită în perspectiva asigurării unităţii cunoaşterii, printr-un demers integrat de dezvoltare socio-cognitivă, care vizează competenţe necesare pentru viaţa profesională, socială şi culturală a tinerilor. Un alt element de noutate îl reprezintă compatibilitatea acestui curriculum cu interesele de predare-învăţare-evaluare ale cadrului didactic. Prin dezvoltarea, adaptarea şi implementarea acestui curriculum integrat, ca parte a curriculumului la decizia şcolii, se urmăreşte de asemenea „descentralizarea curriculară şi adaptarea curriculumului la nevoile specifice dezvoltării personale, la cerinţele pieţei forţei de muncă şi ale fiecărei comunităţi“, în conformitate cu obiectivele Pactului Naţional pentru Educaţie. Modalitatea de aplicare a curriculumului integrat prin proiecte didactice vine în întâmpinarea dezideratului menţionat în Strategia Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii care susţine „centrarea curriculumului pe competenţe, nu pe informaţii“, adică pe „blocuri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care optimizează rezolvarea de probleme“. Metoda proiectelor reprezintă o modalitate de învăţare şi de evaluare centrată pe efortul deliberat de cercetare, pe căutarea şi găsirea răspunsurilor şi rezolvarea problemelor legate de tema propusă.





II.  COMPETENŢE GENERALE

1. Identificarea unor fapte, procese şi date din mediul înconjurător, corelarea şi valorificarea acestora în contexte diferite
2. Rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă, utilizând concepte şi metode specifice diferitelor domenii ale cunoaşterii
3. Utilizarea raţionamentelor specifice gândirii cauzale şi explicarea rolului ei ca factor de predicţie a schimbărilor
4. Utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în dezvoltarea de proiecte
5. Interiorizarea şi manifestarea în conduită a valorilor specifice unei societăţi democratice
6. Manifestarea spiritului inovator, de iniţiativă şi antreprenorial
7. Dezvoltarea personală

 
 prin comunicare, cooperare şi gestiunea propriei învăţări

III. VALORI ŞI ATITUDINI


1. Dezvoltarea curiozităţii şi a respectului faţă de orice formă de viaţă; respectul pentru diversitatea naturală şi umană
2. Respect pentru adevăr şi rigurozitate în procesul de investigare şi de cunoaştere
3. Interes pentru ameliorarea continuă a propriilor performanţe în domeniul cunoaşterii
4. Disponibilitatea pentru învăţarea permanentă, utilizând metode şi tehnici investigative
5. Conştientizarea şi implicarea în problemele de interes global
6. Disponibilitatea de a considera ipotezele drept enunţuri care trebuie verificate (testate)
7. Flexibilitate în privinţa punctelor de vedere proprii confruntate cu date noi, argumentate
8. Receptivitate şi flexibilitate pentru aplicarea cunoştinţelor ştiinţifice în viaţa cotidiană
9. Aprecierea critică a raportului dintre beneficii şi efecte indezirabile în aplicarea tehnologiilor


IV.  COMPETENŢE SPECIFICE ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUT


Competenţe specifice

Unităţi de conţinut
1.2. Organizarea demersurilor de cunoaştere şi de explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală prin folosirea conceptelor specifice
2.1. Utilizarea şi construirea de modele pentru explicarea unor fenomene şi procese naturale sau tehnologice
3.2. Utilizarea TIC pentru stimularea creativităţii şi inovaţiei
4.1. Folosirea eficientă a comunicării şi a limbajului de specialitate în organizarea şi în prelucrarea datelor de tip calitativ, structural şi contextual
4.2. Dezvoltarea disponibilităţii de a folosi deprinderi şi cunoştinţe ştiinţifice pentru abordarea unor probleme de natură etică şi/sau socială
7.1. Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite şi aplicarea acestora în dezvoltarea personală
2.2. Evalurea calităţii informaţiilor ştiinţifice, pe baza surselor şi a metodelor care le-au generat
5.1. Raportarea elementelor semnificative din societate, din ştiinţă sau din tehnologie la mediul înconjurător ca întreg şi la sistemele sale componente
6.1. Gestionarea eficientă a propriei învăţări prin realizarea de proiecte individuale şi de grup
6.2. Evaluarea unor probleme contemporane pe baza cunoştinţelor despre trecut, în perspectiva estimării unor soluţii pentru viitor, în dezvoltarea unei diversităţi de proiecte

Magia ştiinţei

  • Cercetarea ştiinţifică – precizări conceptuale
  • Naşterea ştiinţei moderne în Europa
  • Magie, alchimie, ştiinţă. Roza lui Paracelsus
  • Newton şi „principiile matematice ale filosofiei naturii“
  • Cazul Einstein – „Clubul cinefililor“: Einstein and Eddington /Lumina la pătrat
  • Ştiinţă versus religie – evoluţionism versus creaţionism
  • Suntem singuri în Univers?


Competenţe specifice

Unităţi de conţinut
2.1. Utilizarea şi construirea de modele pentru explicarea unor fenomene şi procese naturale sau tehnologice
1.1. Identificarea în limbajul cotidian a unor noţiuni specifice domeniilor abordate
3.1. Realizarea unor transferuri şi integrarea cunoştinţelor şi a metodelor de lucru specifice în scopul aplicării lor în proiecte de natură ştiinţifică şi/sau tehnologică
4.2. Dezvoltarea disponibilităţii de a folosi deprinderi şi cunoştinţe ştiinţifice pentru abordarea unor probleme de natură etică şi/sau socială
5.1. Raportarea elementelor semnificative din societate, din ştiinţă sau din tehnologie la mediul înconjurător ca întreg şi la sistemele sale componente
7.2. Comunicarea asertivă şi cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi/sau practice, în cadrul unor grupuri diferite
1.2 Organizarea demersurilor de cunoaştere şi de explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală prin folosirea conceptelor specifice
6.2. Evaluarea unor probleme contemporane pe baza cunoştinţelor despre trecut, în perspectiva estimării unor soluţii pentru viitor, în dezvoltarea unei diversităţi de proiecte

Nevoi şi resurse

  • Scurtă incursiune în vieţile, epocile şi gândirea marilor economişti
  • Oikos şi nomos sau cum gestionăm resursele
  • Ecologiştii de pe Săsar
  • Probleme de economie aplicată /calculul matematic în rezolvarea de probleme economice (costuri, rentabilitate etc.)
  • Managementul strategic şi cultura spiritului antreprenorial în buna gestionare a resurselor


Competenţe specifice

Unităţi de conţinut
1.1. Identificarea în limbajul cotidian a unor noţiuni specifice domeniilor abordate
3.2. Utilizarea TIC pentru stimularea creativităţii şi inovaţiei
2.1. Utilizarea şi construirea de modele pentru explicarea unor fenomene şi procese naturale, artistice sau tehnologice
5.1. Raportarea elementelor semnificative din societate, din ştiinţă, artă sau din tehnologie la mediul înconjurător ca întreg şi la sistemele sale componente
4.1. Folosirea eficientă a comunicării şi a limbajului de specialitate în organizarea şi în prelucrarea datelor de tip calitativ, structural şi contextual
6.1. Gestionarea eficientă a propriei învăţări prin realizarea de proiecte individuale şi de grup
7.2. Comunicarea asertivă şi cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi/sau practice, în cadrul unor grupuri diferite
7.3. Valorificarea oportunităţilor de învăţare şi aplicarea practică a rezultatelor învăţării
Potenţialul creator uman/descoperiri şi invenţii care au revoluţionat lumea

  • Cultura antică
  • Trecerea de la mit la logos
  • Arborele ştiinţelor
  • Naşterea universităţilor, lumea academică
  • Potenţialul creator uman în artă şi ştiinţă

Competenţe specifice

Unităţi de conţinut
1.2. Însuşirea şi identificarea unor concepte şi categorii specifice gnoseologiei
1.1. Identificarea în limbajul cotidian a unor noţiuni specifice domeniilor abordate
1.2 Organizarea demersurilor de cunoaştere şi de explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală prin folosirea conceptelor specifice
3.2. Utilizarea TIC pentru stimularea creativităţii şi inovaţiei
4.1. Folosirea eficientă a comunicării şi a limbajului de specialitate în organizarea şi în prelucrarea datelor de tip calitativ, structural şi contextual
4.2. Dezvoltarea disponibilităţii de a folosi deprinderi şi cunoştinţe ştiinţifice pentru abordarea unor probleme de natură etică şi/sau socială
6.1. Gestionarea eficientă a propriei învăţări prin realizarea de proiecte individuale şi de grup
6.2. Evaluarea unor probleme contemporane pe baza cunoştinţelor despre trecut, în perspectiva estimării unor soluţii pentru viitor, în dezvoltarea unei diversităţi de proiecte
7.1. Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite şi aplicarea acestora în dezvoltarea personală
Informaţie şi hazard

  •   Adevăr şi eroare. Sursele adevărului
  • Tipuri de adevăr
  • Rolul erorii în cunoaştere
  • Hazard şi destin
  • Semnificaţia logică a culturii
  • Paradoxuri logico-matematice
  • Tipologia sofismelor


V. SCURTĂ DESCRIERE A UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

Unitatea de conţinut
Scurtă descriere

 

 

 

 

 

 

Magia ştiinţei


Pentru a înţelege mai bine Europa contemporană şi naşterea a ceea ce numim ştiinţa modernă, nu putem face abstracţie de moştenirea greacă, de un Paracelsus, de Copernic, Kepler, Descartes, Pascal, de martirii Bruno şi Galilei sau de Newton. Orice discurs despre ştiinţă şi magia acesteia, discurs extrem de actual de altfel, trebuie să înceapă, credem noi, prin stabilirea limitelor ştiinţei, a criteriilor în virtutea cărora distingem ştiinţa de filosofie, magie, metafizică sau religie, a produselor ştiinţei de până acum şi prin identificarea conţinutului unei aşa-numite „revoluţii ştiinţifice“. Însă, problema care se ridică imediat este ce înseamnă de fapt revoluţie ştiinţifică, ce condiţii trebuiesc îndeplinite pentru ca discursul despre o astfel de revoluţie să fie unul legitim? Revoluţia ştiinţifică presupune implicit situarea în cadrul unei paradigme conceptuale şi, din interiorul acesteia, introducerea unui element nou, a unei noi explicaţii. De regulă, constituirea unei paradigme este legată de anumite nume, ca, de pildă, Ptolemeu, Newton sau Einstein, însă foarte important este faptul că ea nu este creaţia unui singur om. De exemplu, aşa-numita formulă cosmologică, aşa cum apare ea în legea atracţiei (gravitaţiei) universale, nu a fost găsită accidental de către Newton, ci Newton a desăvârşit ceea ce Kepler şi Galilei începuseră. Paradigmele sunt aşadar acele realizări ştiinţifice universal recunoscute, care, pentru o perioadă limitată de timp, oferă soluţii unei comunităţi de practicieni. Pornind de la această deja celebră definiţie dată de Thomas S. Kuhn, în această unitate de învăţare, elevii vor încerca să reconstituie momentele semnificative din cadrul istoriei ştiinţei care, în ultimă instanţă nu este nimic altceva decât o succesiune şi o schimbare perpetuă de paradigme.



Unitatea de conţinut
Scurtă descriere

 

 

 


Nevoi şi resurse


Se pare că secolul XXI se află tot mai mult sub semnul pericolului epuizării resurselor, indiferent de natura acestora. Astfel, pentru ca elevii să înţeleagă şi mai bine contextul economic actual, credem că, pe fondul mai vechii controverse nevoi nelimitateresurse limitate, este necesară o incursiune în istoria gândirii economice, pentru a contura modul în care, de-a lungul timpului, oamenii au găsit, dispunând de resurse limitate, diferite mijloace ingenioase pentru satisfacerea nevoilor specifice unui anumit stadiu de dezvoltare a civilizaţiei, potrivit nivelului tehnologic al vremii respective. În plus, în ceea ce priveşte întrebarea cu privire la exploatarea sau valorificarea potenţialului uman, credem că această temă, de mare actualitate, poate fi abordată din perspectiva multiplelor forme de utilizare a forţei de muncă, a resursei umane în general, de la sclavia antică sau modernă şi până la aşa-zisă „migraţie a creierelor“, întâlnită frecvent în lumea contemporană. Fireşte, acest context constituie totodată şi cadrul adecvat în care elevii vor aprofunda diferite tehnici de calcul economic concret (costuri, rata rentabilităţii etc.).


Unitatea de conţinut
Scurtă descriere

 

 


Potenţialul creator uman/descoperiri şi invenţii care au revoluţionat lumea

Descoperirile ştiinţifice şi noile tehnologii ne-au modificat complet viaţa, lucru pe care elevii îl vor conştientiza mult mai bine prin parcurgerea acestei unităţi de învăţare. Atât descoperirile, cât şi invenţiile sunt generate de potenţialul creator al omului. Iscusinţa omului s-a făcut simţită odată cu descoperirea focului. Au urmat arcul, roata, electricitatea, luneta, forţa aburilor, tiparul, telefonul, radioul, automobilul, radioactivitatea, bomba atomică, vaccinurile, penicilina, laserul, computerul, internetul. Abordarea acestei teme înseamnă de fapt o radiografiere a evenimentelor fundamentale care au străbătut Antichitatea, Evul Mediu, Renaşterea, modernitatea şi perioada extrem contemporană în care ne situăm acum, în materie de produse culturale, iar prin produse culturale înţelegem totalitatea creaţiilor materiale şi spiriuale ale omului transmise de la o generaţie la alta, respectiv ansamblul de valori, credinţe, obiceiuri, rituri, moduri de comportament şi obiecte folosite în viaţa cotidiană.

Unitatea de conţinut
Scurtă descriere

 

 


Informaţie şi hazard

Relaţiile intersistemice şi intrasistemice depind de reuşita comunicării, a fidelităţii transmiterii informaţiei, fie că este vorba de informaţie genetică sau de cuvânt, sau de orice alt tip de mesaj codificat. Hazardul intervine, se spune, prin factorii care afectează fidelitatea cu care mesajul este codificat, transmis, recepţionat, decodificat. Erorile pot genera defecţiuni, blocarea sistemelor pot sta la baza descoperirilor şi invenţiilor. În comunicarea interumană, reuşita comunicării asigură stabilitatea relaţiilor şi cooperarea eficientă. Oamenii au comunicat din cele mai vechi timpuri, prin utilizarea unor diferite simboluri: de la desene rupestre şi până la sistemele de codificare digitală a datelor. Care este însă limita între argumentare şi o oarecare retorică? Este omul „măsura tuturor lucrurilor“? Este eroarea o lipsă sau un pas înainte? Are Gorgias dreptate când îşi avansează triada? Cum identificăm erorile care se strecoară de cele mai multe ori în discursurile seducătoare ale intelectualilor moderni şi, totodată, strămoşii sofiştilor secolului al V-lea î. Hr.?


VI. SUGESTII METODOLOGICE ÎN PROIECTAREA
ACTIVITĂŢILOR DE PREDARE-ÎNVĂŢARE

În acest context al abordării transdisciplinare, se impune cu necesitate:
diversificarea situaţiilor de învăţare: sarcini de învăţare variate, strategii, metode şi mijloace diverse de organizare a activităţilor didactice, valorificarea diferitelor medii de învăţare – formal, nonformal, informal, şcolar/extraşcolar;
asumarea de noi roluri de către profesori şi elevi: pentru a creşte implicarea elevilor şi eficacitatea învăţării, profesorul poate organiza unele situaţii de învăţare în care să le atribuie acestora roluri noi, asumându-şi în acelaşi timp roluri de mediator, moderator sau facilitator al desfăşurării activităţilor;
utilizarea metodelor interactive de învăţare şi a tehnologiei moderne: acestea au capacitatea de a stimula lucrul în grup, învăţarea prin colaborare, schimbul de informaţii între elevi, explorarea de posibilităţi şi evaluarea implicaţiilor etc.; aceste tipuri de sarcini şi modalităţile asociate de organizare a instruirii conduc şi la crearea unui climat de învăţare plăcut, bazat pe respect reciproc, pe valori democratice, facilitând nu doar dezvoltarea cognitivă, ci şi pe cea socio-morală;
valorificarea experienţei elevilor, dobândită în contexte formale sau nonformale de educaţie: acest principiu este cu atât mai relevant cu cât tematica propusă nu este complet nouă pentru elevi; fiecare dintre ei a auzit, a citit, a aflat din diferite surse sau de la diferite materii de studiu anterioare despre principalele teme abordate. În acest context, experienţa personală va constitui un reper important în organizarea activităţilor educaţionale, pentru ca acestea să aibă legătură cu viaţa de zi-cu-zi şi să fie relevante. Conţinuturile propuse constituie un punct de legătură între ceea ce elevii ştiu deja şi ceea ce ar trebui să mai ştie sau să gândească astfel încât să abordeze complex şi unitar un anumit fenomen;
utilizarea metodei proiectului: toate temele din programă pot fi abordate prin această metodă care stimulează implicarea elevilor şi învăţarea prin cooperare, lucrul individual, dar şi lucrul în echipă, distribuirea sarcinilor şi asumarea de responsabilităţi, completarea activităţilor din clasă cu activităţi în afara clasei. Această metodă este foarte adecvată tematicii propuse, întrucât combină diferite alte metode sau tehnici, precum documentarea sau investigaţia, facilitând astfel transferul de cunoştinţe şi
dezvoltarea competenţelor transversale.

VII. SUGESTII PENTRU EVALUARE


Evaluarea elevilor va cuprinde sarcini reprezentative în raport cu finalităţile programei şi cu activităţile de învăţare parcurse: nu doar rezolvări de probleme, ci şi formulări de probleme, nu doar utilizare de algoritmi, ci evaluări de alternative, explorări de soluţii posibile, experimente. Sarcinile de evaluare trebuie să fie contextualizate şi complexe, să presupună metacogniţie şi să ofere elevilor posibilitatea exprimării stilului de învăţare. Conform principiilor evaluării autentice, criteriile de evaluare pun accent pe esenţial, pe achiziţiile văzute ca întreg, nu fragmentat. Întregul proces de evaluare va evidenţia constant rolul important al autoevaluării: elevii îşi analizează rezultatele, le compară, îşi înţeleg procesul de învăţare şi îşi revizuiesc strategia de lucru.